Cum acţionează terapeutic aerosolii

salini asupra organismului?

Acţiunea aerosolilor salini la nivelul căilor respiratorii
La nivelul aparatului respirator al persoanei aflate în incinta Halo – Camerei, există în permanenţă o importantă concentraţie de aerosoli săraţi. Această concentraţie este considerată terapeutică, dacă trece de valoarea de 1 mg./m3. Prin inhalarea acestor aerosoli, căile respiratorii sunt "curăţate" de focarele de infecţie (stafilo-streptococice), prezente atât la adulţi cât mai ales la copii, focare ce declanşează şi întreţin numeroase boli respiratorii (în majoritatea cazurilor recidivante, devenind cronice) şi prin a căror prezenţă, imunitatea organismului, scade treptat. Sarea, prin natura sa este o substanţă bactericidă, care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene, în multe cazuri comportându-se ca un dezinfectant. Prin depunerea şi absorţia ionilor salini, la nivelul căilor respiratorii atât superioare cât şi cele inferioare (mai ales aerosolii de mici dimensiuni), conjugate şi cu proprietatea puternic higroscopică, ia naştere efectul de diluţie a depunerilor de impurităţi sau materie străină corpului uman (inclusiv microorganisme), care provoacă boli şi disfuncţii respiratorii, pornind de la simple răguşeli, bronşite şi chiar astm.

Retenţia mucusului şi îngroşarea acestuia pe căile respiratorii este o cauză importantă a multor boli respiratorii. Transportul şi consistenţa mucusului de pe tractul respirator este asigurat de către cilii existenţi. Atât atrofierea stratului de cili cât şi reducerea elasticităţii şi a mobilităţii acestora, determină acumularea şi îngroşarea mucusului tractului respirator, îngreunarea şi obstrucţia fluxului de aer din şi înspre plămâni, răguşire, tuse, expectoraţie îngreunată, disconfort respirator, senzaţii de sufocare, etc. Vâscozitatea şi elasticitatea mucusului (şi a sputum-ului) sunt afectate atât de acumulările de materii străine corpului uman, cât şi de capacitatea de transport şi eliminarea acestuia din tractul respirator. Eliminarea facilă a sputum-ului determină şi eliminarea mai rapidă a germenilor patogeni şi a elementelor (micro-particule, micro-organisme) iritante.

Observaţiile de-a lungul timpului, asupra persoanelor cu disfuncţiuni respiratorii, au arătat că mucusul tractului respirator se îngroaşă în condiţiile în care pierde din umiditate şi salinitate prin faptul că organismul nu poate suplini aportul de lichid şi sare (în special ioni de Na+) necesar.

În aceste condiţii, inspirarea de aerosoli salini este mai mult decât necesară, aceştia, prin absorţia lor, acţionând în primul rând direct asupra mucusului. Diluţia aerosolilor salini la nivelul mucusului,determină în primul rând, fluidizarea acestuia, facilitând expectorarea mai facilă. Fluidizarea mucusului duce implict la uşurarea respiraţiei, eliminarea secreţiilor obturante, eliminarea factorilor iritanţi,autocurăţirea organică şi durabilă a tractului respirator, anihilarea germenilor patogeni precum şi a efectelor inflamatorii sau iritante.

Prin proprietăţile sale electro-chimice, sarea, în speţă ionii salini, odată depuşi pe tractul respirator, pe lângă acţiunea bazică asupra bacteriilor şi microorganismelor, determină "înmuierea", lichefierea şi fluidizarea mucusului de pe căile respiratorii, realizând astfel extragerea materiilor străine dintre cilii şi din micro-cavităţile tractului respirator, redarea mobilităţii cililor din tractul respirator, determinând astfel uşurarea progresivă şi de lungă durată a respiraţiei, expectorarea pe cale naturală şi facilă, eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse, scurgeri nazale, expectoraţii, etc., simtomatică caracteristică vindecării bolilor respiratorii.


2. Absorţia prin piele

Pielea este al doilea organ de respiraţie al corpului uman. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul, constând în oxigen, apă, minerale, căldură, etc. Persoana prezentă în atmosfera Halo – Camerei, intră în contact prin intermediul pielii cu atmosfera încărcată cu aerosoli sali. Aceştia sunt absorbiţi la nivelul pielii expuse, în proporţii corespunzătoare absorţiei oxigenului, umidităţii şi desigur prin depunere/precipitare datorită umezelii şi diferenţei de temperatură a suprafeţei pielii faţă de atmosferă. Ionii (de sare sau alte minerale) sunt absorbiţi atât în sistemul limfatic, cât şi la nivelul celulelor pe două căi: pe calea difuziei şi pe calea procesului osmotic.