Statistici şi rezultate medicale ale

haloterapiei

Proprietăţile curative ale aerosolilor salini au fost studiate pe o scară relativ redusă de subiecţi, raportat la numărul populaţiei mondiale. Scară redusă, deoarece în puţine ţări din lume se găsesc zăcăminte de halit de calitate. Având în vedere şi moştenirile civilizaţiei romane, în regiunile Europei răsăritene s-au pus mai bazele serioase ale cercetării efectelor curative ale aerosolilor salini. În afara României, puţine ţări se pot mândri cu zestrea de zăcăminte de sare de calitate (puritate ridicată). Ca şi cercetări sistematice şi publicate, în ţările fostei URSS a fost pus accentul cel mai mare în acest sens. Dar ca exemplu, spre deosebire de sarea gemă de la Praid, aceştia au mineralul silvinită, care este un compus de cca. 60% NaCl, 30% KCl, restul fiind diverse minerale. În aceste condiţii, cercetătorii ruşi au trebuit să folosească săli de tratament a căror atmosferă să fie saturată cu aburi (umiditate relativă de peste 85%), pentru a obţine concentraţii terapeutice de aerosoli salini, condiţii în care au obţinut procentaje de vindecare de până 60% la pacienţii cu boli respiratorii (Chervinskaya şi Zilber, Clinical Research Respiratory Center, St. Petersburg, Russia, 1995). Krasnoshtein şi alţii au raportat în 1999 obţinerea de un procent de 80% de ameliorări la bolile respiratorii în condiţiile folosirii adiţional a substanţelor antiinflamatorii. În saline din Polonia şi Germania s-au făcut înregistrări şi statistici pe pacienţi, dar nepublicate. 

În ţările cu înalt grad de dezvoltare economică incidenţa bolilor respiratorii este foarte mare, datorită poluării şi a regimului de viaţă sedentar. Clinic, în aceste ţări se folosesc tratamente cu aerosoli produşi pe căi artificiale, cum ar fi spray-uri, nebulizatoare cu ape sărate, etc. În România cele mai serioase cercetări publicate, în domeniul Haloterapiei, au fost realizate de către Dr. Palfi Bela şi colectivul său (Univ. de Medicină Tg. Mureş), care în perioada 1959 – 1972 a făcut cercetări în mediul salin şi pe pacienţii Salinei Praid, obţinând următoarele statistici şi rezultate pentru afecţiunile respiratorii tratate:

  • Astm bronsic infectios si alergic,
  • bronsita astmatiforma,
  • traheobronsita cronica,
  • sinuzita maxilara,
  • polipoza faringiana,
  • amigdalita cronica,
  • insuficienta respiratorie restrictiva,

    Procentele de vindecări şi ameliorări publicate sunt printre cele mai ridicate din cele cunoscute în lume: 87% Aceste observaţii au fost realizate pe un număr de 2000 de pacienţi trataţi în perioada 1959-1972

    Exploatarea curativă a Halo – Camerei 

    1. Recomandări preliminare:

  • efectuarea procedurilor terapeutice să se facă în condiţii de confort termic uman 18 – 24OC;
  • umiditatea relativă a incintei în care este amplasată Halo - Camera să fie cuprinsă între 55-70%;
  • îmbrăcămintea folosită să fie lejeră, curată, igienică, de preferinţă din materiale naturale (cânepă, in, bumbac, lână sau în amestec), nescămoşabilă;
  • încălţămintea folosită să fie una strict dedicată acestei activităţi (de exemplu papuci igienici)
  • în cazul staţionării de mai lungă durată, este recomandat a se consuma doar apă, cu amendamentul a nu se vărsa sau stropi interiorul Halo - Camerei
  • păstrarea curăţeniei în interiorul Halo - Camerei

    2. Tehnici de folosire a curei haloterapeutice

    Tehnica practării curei în mediu Halo – Camerei tip Costa este foarte simplă: practicantul trebuie să stea în atmosfera Halo – Camerei o durată de timp cuprinsă între 30 min. şi 4 ore zilnic, într-o cură de 12 – 18 zile. 

    Diferenţele de durată de inhalare a aerului salin sunt date de gravitatea afecţiunilor, perioada de cronicizare a afecţiunilor, frecvenţa de repetare a afecţiunilor, etc.

    Prin şederea în mediu Halo – Camerei tip Costa şi respirarea atmosferei acesteia, are loc inhalarea ionilor salini, datorită concentraţiilor şi caracteristicilor chimico-fizice ale acesteia. Astfel, prin aparatul respirator, pătrund în organism aerosolii salini necesari curei de tratare

    Aerosolii salini, care au dimensiunile cuprinse între 0 şi 5 µm ajung direct în alveolele pulmonare. Aerosolii cu dimensiuni mai mari de 5 µm se depun pe căile respiratorii superioare, nas, gură, faringe, laringe, unde la fel sunt absorbiţi de către organism, dar într-o cantitate mai mare (cca. 1 – 1,5 mg/şedinţă) şi care au rol de dezinfecţie şi fluidizare a mucusului acestor organe. Datorită prezenţei pe cale naturală a ionilor de Ca, Mg, I, Br, aceştia sunt la fel, inhalaţi şi transportaţi la celulele organismului, realizându-se în acest fel o foarte bună mineralizare la nivel celular.

    3. Indicaţiile principale pentru folosirea eficientă a Halo – Camerei

  • pentru persoanele sănătoase sau aparent sănătoase o expunere a organismului la atmosfera salină cca. 30 min/zi pentru obţinerea de rezultate de prevenţie şi mineralizare a organismului, timp de 12 - 18 zile o cură, care poate fi repetată ciclic la cca. 1 lună sau ori de câte ori este necesar
  • pentru tratarea de răceli uşoare (tratament complementar), între 30 şi 60 min/zi, timp de minim 12 zile
  • pentru astmatici, depinzând de gradul de manifestare a bolii, între 1 oră şi 4 ore/zi, timp 14 – 21 zile/cură, cură care poate fi repetată ciclic, cu o durată de repaos de cca. 14 zile, sau ori de câte ori este nevoie
  • pentru diverse boli respiratorii, depinzând de gradul de manifestare a acestora, între 30 - 60 min şi 2 - 4 ore/zi, timp de 14 – 21 zile/cură
  • în curele preventive, mai ales în perioadele de schimbare a anotimpurilor, când organismele sunt predispuse la îmbolnăviri, între 30 – 60 min/zi timp de min. 12 zile.
  • în curele de remineralizare a organismului, în curele de întreţinere, în curele de relaxare, în curele refacere, în curele de prevenţie, etc. între 30 – 60 min./zi
  • ori de câte ori se doreşte min. 30 min./zi

    Notă!

    1. Expunerea corpului uman la atmosfera Halo – Camerei nu are contraindicaţii în condiţiile prescrise de exploatare!

    2. Procedeul folosirii Halo – Camerei presupune staţionarea în interiorul acesteia, cu uşa închisă, timpii recomandaţi mai sus sau cei recomandaţi de medicul curant.